La 16 mai 2024, a fost publicată Legea-cadru privind acțiunile în domeniul climei, care stabilește o bază de reglementare pentru ca Republica Moldova să atingă neutralitatea climatică până în 2050. Legea are ca scop îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris de reducere a temperaturilor globale și de adaptare la schimbările climatice, aplicând un mecanism financiar de stabilire a prețurilor pentru emisiile de carbon și principiul „poluatorul plătește”.
Obiectivele Legii:
- Elaborarea și implementarea documentelor programatice: Legea obligă la elaborarea și implementarea documentelor orientate spre îndeplinirea obiectivelor naționale în domeniul climei și energiei, aliniate cu Acordul de la Paris și Tratatul privind Comunitatea Energetică.
- Planificarea financiară: Asigurarea planificării alocării resurselor financiare pentru dezvoltarea cu emisii reduse de carbon și creșterea rezilienței climatice.
- Monitorizare și raportare: Asigurarea unei monitorizări complete, actualizate și transparente a emisiilor de gaze cu efect de seră și raportarea progresului obținut.
- Accesul la informații: Asigurarea accesului publicului la informații privind planificarea și implementarea măsurilor de reducere a emisiilor și adaptarea la schimbările climatice.
Pentru atingerea obiectivelor climatice intermediare până în 2030 în conformitate cu NDC-ul actualizat, legea stabilește următoarele principii:
- Neutralitate climatică până în 2050.
- Reducerea echitabilă și durabilă a emisiilor.
- Prevenirea poluării mediului.
- Principiul precauției.
- Principiul „poluatorul plătește”.
- Tranziție justă și echitabilă.
- Angajamente comune pentru planificare, raportare și monitorizare.
- Transparență și accesibilitate a informațiilor.
Legea detaliază atribuțiile autorităților și agențiilor guvernamentale, inclusiv ale Comisiei Naționale pentru Schimbările Climatice.
Conform articolului 26 din Legea privind acțiunile în domeniul climei din Moldova, operatorii care desfășoară activități reglementate de această lege trebuie să îndeplinească mai multe sarcini importante pentru a asigura controlul și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Iată principalele obligații ale operatorilor:
- Obținerea unui permis de mediu cuprinzător: Operatorii trebuie să desfășoare activități industriale și economice pe baza unui permis de mediu cuprinzător, care acordă dreptul de a emite GES de către întreaga instalație staționară sau parte a acesteia. Acest permis trebuie să îndeplinească cerințele evaluării planului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră.
- Asigurarea exactității datelor: Operatorii trebuie să asigure corectitudinea și completitudinea tuturor datelor și informațiilor prezentate Agenției de Mediu pe toată durata valabilității permisului de mediu cuprinzător.
- Furnizarea datelor pentru verificare: Operatorii trebuie să furnizeze date și informații necesare pentru facilitarea verificării emisiilor de GES în conformitate cu Regulamentul de acreditare și cerințele pentru verificatorii emisiilor de gaze cu efect de seră, aprobate de Guvern.
- Elaborarea și aprobarea unui plan de monitorizare: Operatorii trebuie să elaboreze un plan de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră și să-l aprobe cu Agenția de Mediu. Acest plan trebuie să includă măsuri de monitorizare și raportare a emisiilor de GES, metodologia de monitorizare și alte măsuri necesare.
- Raportare trimestrială: Operatorii sunt obligați să furnizeze trimestrial date privind emisiile și transferul poluanților, legate de activitățile prevăzute în Anexa 1, prin Registrul emisiilor și transferului poluanților (PRTR).
- Verificarea datelor de către verificator: Operatorii trebuie să asigure verificarea datelor prezentate spre aprobare sau verificare Agenției de Mediu de către un verificator.
- Notificare anuală: Operatorii sunt obligați să notifice anual, până la 1 decembrie, Agenția de Mediu despre existența sau lipsa modificărilor în informațiile incluse în permisul de mediu cuprinzător, planul de monitorizare și alte documente aferente.
Anexa 1 a Legii enumeră trei categorii supuse stabilirii prețurilor pentru emisiile de carbon. Prima categorie include instalațiile staționare pentru arderea combustibililor, inclusiv deșeurile municipale, producția de metale și industria chimică. A doua categorie acoperă aviația, în special zborurile aeronavelor înregistrate în Republica Moldova între aeroporturile situate în două țări diferite, precum și de la aeroporturile situate pe teritoriul Moldovei. A treia categorie se referă la transportul maritim.
